‘A Muntagna.

Cu sta curuna ri nievura azzurrina

Ci si’ tu,a Regina ianca ra Siciria mia:

cu ti chiama Muntagna, cu Etna nivusa,

tanti no’ sanu chi si’ piricurusa.

 

Quannu cuminci a mentiri suspiri

Ci duni’ u tempu ri putiriti capiri,

picchě sapimu chi dopu picca iorna

ti menti a dari botti ne ‘cuntorna

 

Quannu ti stanchi dopu ri spittari,

ca’ to tussi ti menti a respirari,

ti stappi ‘u tappu cu’na botta forti,

ci manni ciniri e lava pi paisi e zotti.

 

Non ci sta beni quannu tu cuminci,

pcichě tanti ri voti chiui non ci-‘a finisci;

ti porti ra pressu a cu ti convieni,

lassi ciangennu ‘a genti chi tieni.

 

Tutti rispiettu t’ana  purtari,

picchě č tua ‘a terra  ri nostri natari,

picchě quannu ti fanu siddiari

chi to scossi ‘n-gruppa chiui non sai purtari.

 

Poi, quannu pensi ri iritinni via,

capisci chi tutti i genti pensanu a tia,

ti preganu chi santi e cu tutti i lorati

pi tiniriti bona e no’ angustiariti.

 

 

Siciria  mia

 

Ogni mat(t)i(n)a quannu ni arzamu,

bella Siciria mia, ni sarutamu,

nincuntramu a ogni arzata ri suri

e pi’ cuntintiz(z)a  cantu r’amuri.

 

Pi’ terra e pi’ mari vuogghiu cantari

l’Odissea ri Ulissi e u’ so’ mari,

ri Taormi(n)a cu’ so’ teatru grecu,

pi’rivari a parrari ri templi’ r ’Agrigentu.

 

Cu’ tutta ‘a storia chi’ ai supra ri tia

ci mentu Rannazzu chi mi sta ‘ndo cuori a mia,

ch’avi cultura greca,lati(n)a e longobarda,

ca so’ genti l’avissa renniri gagliarda.

 

Datu chi ‘a me’ fantasia mi du(n)a ri parrari

minzonnu sempri comu luccichi’ndo mari,

profumi ri zagara ri aranci duci e amari

e i to’ figghi sun(n)u sempri lenti pi si ripigghiari.

 

Salvatore  Caruso

 

Le altre poesie